1961

M-am nascut la 30 octombrie in Craiova. Parintii mei locuiau atunci intr-o casa de pe actualul bulevard Nicolae Titulescu, fosta Calea Severinului. Trec destul de des prin zona, si de multe ori mi-am propus sa intru, macar in curte. Nu am reusit pana acum, de fiecare data imi ofer motivatia mincinoasa ca nu am timp.

1967

In 12 august s-a nascut Manuel, fratele meu. Din perioada aceea imi aduc aminte doar ca plangea noaptea foarte des. Altfel era un copil cuminte si foarte frumos. Toate rudele veneau si il examinau, dupa care dadeau decret: "Cel mai frumos copil al familiei!"Eu nu ma suparam, ba chiar eram foarte mandru ca avem in familie un copil asa frumos.

In 15 septembrie am mers la scoala nr. 2, pe str. Principatele Unite. Imi aduc aminte ca domnul invatator Marinas ne-a asteptat cu manuale noi pe banca. In plus, pe cele doua carti aveam si cate o floare. Pentru manualele frumoase si pentru floarea de toamna gasita pe pupitru, l-am iubit din primul moment, si mi-am propus sa nu il supar niciodata. Nu stiu daca am reusit, iar la ultima intalnire avuta nici dansul nu mai stia, ceea ce inseamna ca in clasele I-IV nu am fost chiar asa rau. Pentru prima mea zi de scoala, tata si-a cumparat un costum nou.

1971

Tot la scoala nr. 2, pentru clasele V - VIII m-am mutat la clasa "sportiva". Aici faceam atletism intensiv, cu dl. profesor Horia Stef. Tot in aceasta clasa m-am cunoscut cu cel care in 1992 avea sa imi devina asociat in afaceri: Mircea Nistor. Desigur, nu atletismul era preocuparea mea majora. Am avut noroc la matematica cu o profesoara exceptionala, dna. Rocsoreanu. Alte materii: la franceza - dna. Popescu, la geografie - dna. Stoica, la biologie - dna. Catut, la romana - dna. Marcu, apoi dna. Stanescu.

Aveam talent la desen, iar dl. Alexandru Pascu, este cel care m-a remarcat. A insistat - cu succes - la parintii mei ca sa imi acorde o atentie speciala. Astfel, parintii mi-au sustinut talentul care ulterior a devenit o pasiune. Asa ca - suplimentar orelor de scoala - am mers la Casa Pionierilor, unde am facut grafica si pictura cu profesorul Gheorghe Ciuchete.

In clasa a VI-a, am sarutat prima data o fata, in Gradina Botanica, si am umblat nauc o saptamana. Eram colegi, iar in ziua respectiva fusesem ascultat la franceza, stiusem si luasem o nota mare. Pe atunci, in acest fel un baiat inca mai putea impresiona o fata.

1975

Am mers la liceul Nicolae Titulescu. Directorul liceului era dl. Romeo Popescu. Dupa 1990, dl. Popescu a devenit unul dintre politicienii locali care a contribuit la infiintarea Partidului Socialist al Muncii. Acest partid l-a readus pe Adrian Paunescu in prim-planul politicii romanesti si pe Vasile Bulucea in fotoliul de primar al Craiovei.

1976

Am inceput sa fac Scoala Populara de Arta - sectia grafica, cu maestrul Gabriel Bratu. In perioada aceea, nu stiam daca voi merge la facultate catre Arte Plastice, sau catre Arhitectura. Dl. Bratu era (si este inca) un om deosebit, de la care am invatat multe lucruri. Sub indrumarea lui am deschis si prima expozitie - de caricatura. Tot supravegheat de dansul, am trimis lucrari la festivalurile de caricatura din lume: la Montreal, la Gabrovo, etc. La Skopije am fost chiar nominalizat si mi s-a prezentat o lucrare in albumul festivalului.

1977

Cutremurul de pamant, la 4 martie. A doua zi m-am plimbat impreuna cu fratele meu prin oras.
Mai tarziu am asistat la demolarea ordonata de Ceausescu si acceptata de autoritati, a centrului Craiovei.

1979

Am inceput sa fac pregatire pentru examenul de admitere la arhitectura cu Radu Brandusoiu. Pe atunci un astfel de examen trebuia pregatit din timp.

1980

Am terminat liceul si am dat examen de admitere la arhitectura, la Bucuresti. Am picat cu 6,86, iar in acel an s-a intrat cu 7,35. Nu am luat nici anul urmator, ci abia in 1982, dupa ce m-am pregatit cu multa asiduitate.
In august s-au dat rezultatele, iar in noiembrie m-am dus sa ma angajez la Electroputere. Am lucrat ca grafician la Serviciul Editii - Finalizari. Ne ocupam cu machetarea si tiparirea de prospecte care insoteau produsele uzinei: transformatoare, motoare electrice, etc. Inainte de 23 august faceam pancardele si panourile necesare prezentei uzinei la defilare. Seful serviciului "Editii" era dl. Mircea Popescu. Mai eram coleg cu Paul Segal care acum este in Israel, cu nea Didu Sergiu, cu doamna Ani, cu Rela Grigore ...
Eram bun prieten si cu Elena Parpala care era traducatoare de limba rusa.
Secretarul de partid era unul Priboi. De cate ori ma vedea, se straduia sa ma convinga sa ma tund. Nu m-a convins niciodata.

1982

Am devenit student al Institutului de Arhitectura si Sistematizare Ion Mincu. Doamne, ce putea fi frumos? Intrasem la facultate dupa doi ani de asteptare si incepeam sa ma pregatesc pentru cea mai frumoasa profesie din lume!

1989

In septembrie s-a nascut Mihaita. Acum este mai inalt decat mine (fara ca eu sa fiu un om scund, doar am 1,89). Desi este doar in liceu, Mihai este exceptional in programarea calculatoarelor. Este elev la liceul de arhitectura.

In decembrie, Revolutia Romana! Inca de la mijlocul lunii incepusera sa circule zvonurile despre ceva ce se petrece la Timisoara. Dupa ce radio "Europa Libera" a confirmat inceperea revolutiei am stiut ca Ceausescu va cadea. Era normal, toti ceilalti dictatori rosii fusesera indepartati: Ianos Kadar, Erik Honecker, Todor Jivkov, Gustav Husak devenisera istorie, iar zidul Berlinului nu mai despartea comunismul de libertate. Pe atunci, o tema favorita de discutii era despre cum va sfarsi Ceausescu. Nu ne asteptam totusi sa se intample prin revolutie.

1990

Pe 6 ianuarie am mers impreuna cu cativa colegi la sediul provizoriu al partidului si am devenit membru PNL.

Incepand din aprilie, am fost alaturi de cei care au initiat Piata Universitatii. Am cantat impreuna ce zecile de mii de golani imnul care a facut inconjurul lumii: "Mai bine haimana decat tradator, / Mai bine huligan decat dictator, / Mai bine golan decat activist, / Mai bine mort decat comunist."

In iunie, demonstratia a incetat, ca urmare a interventiei minerilor chemati de Ion Iliescu. Spiritul Pietei Universitatii a fost pastrat totusi. Si acum, sunt mandru ca am fost un golan.

In vara am terminat facultatea si m-am angajat la Primaria Municipiului Craiova. Primarul orasului era Constantin Busoi, viceprimari: Ciresica Ghita si Ion Voinescu.

1992

Arhi Design a luat nastere pe 2 noiembrie, fiind infintata impreuna cu prietenul meu din scoala primara, Mircea. Am avut mult noroc, dar si idei bune si putere de munca. Mult timp am reusit performanta de a mari cifra de afaceri in fiecare an. Ne-am inceput activitatea in camera mea, din casa parinteasca.
Dupa un an am mutat "cartierul general" intr-o garsoniera, care evident, a devenit neincapatoare dupa inca un an, astfel incat am mai inchiriat inca una, in acelasi bloc. De alfel, in fiecare an care a urmat, am continuat sa marim suprafata pe care ne desfasuram activitatea, precum si numarul de salariati. Multa lume ma intreaba cum de am reusit. Cred ca determinant a fost buna relatie cu asociatul meu si faptul ca indiferent de problemele cu care ne-am confruntat, am tinut cont unul de parerea celuilalt. Apoi a fost atitudinea sotiei mele, Camelia, care a avut (si are inca) incredere in mine si in noi. Sustinerea ei a fost esentiala in toate reusitele mele. Nu in ultimul rand, mai este si vointa de a face ceva, de a demonstra tuturor ca existi si ca faci bine ce faci.

1994

S-a nascut Stefania. Este foarte talentata la desen. Cred ca ma mosteneste, si asta ma bucura. In plus are o deschidere extraordinara catre invatarea limbilor straine, pentru care manifesta multa disponibilitate.

1999

In noiembrie s-a nascut Ionut. Mi se pare ca este inzestrat cu o sensibilitate iesita din comun pentru varsta lui. In ultima perioada a descoperit jocurile de calculator si incearca sa fie un "winner" in toate competitiile. Nu reuseste intodeauna, dar este foarte ambitios.